Băiţa de sub Codru

LOCALITĂŢI APARŢINĂTOARE

  1. Sat BĂIŢA DE SUB CODRU
  2. Sat URMENIŞ
Informaţii generale:

  1. An atestare documentară: 1475
  2. Relief: predominant şes şi deal
  3. Râuri principale: valea Băiţei, Urmeniş, valea Potocului
  4. Cel mai apropiat spital: Baia Mare la 50 km (Cehu Silvaniei, 20 Km)
  5. Cea mai apropiată cale ferată: Ariniş la 7 Km de centrul de comună

!BaitadesubCodru_DSC_0006

 

Comuna Băiţa de sub Codru este situată în zona de sud-vest a judeţului Maramureş, la 50 km de Baia Mare, reşedinţa judeţului, în zona etnografică cunoscută sub denumirea de “Ţara Codrului”, în vecinătatea judeţelor Sălaj şi Satu Mare. Aflată la interferenţa a trei zone, pe piemontul dealurilor Codrului, Ţara Codrului o zonă cu o veche istorie, legată prin creaţia sa materială şi spirituală, de glia şi fiinţa neamului românesc, cu oameni care şi-au făcut o mândrie din lucrarea cu pricepere a ogorului dar şi din păstrarea datinilor strămoşeşti, a înregistrat în anii din urmă, profunde transformări economico-sociale.

Localitatea Băiţa de sub Codru este atestată documentar din anul 1475 sub denumirea de” Baicza”. Denumirea localităţii este dată de existenţa în secolele XV –XIX a unei activităţi de exploatare a aurului în Codrul Băiţei, activitate a cărei urme materiale şi de toponimie au rămas până în zilele noastre.

Schimbarea denumirii comunei din „Băiţa” în Băiţa de sub Codru a fost determinată de existenţa pe teritoriul judeţului Maramureş a două localităţi cu denumirea „Băiţa”, cea de-a doua în componenţa comunei Tăuţi Măgherăuş şi de faptul că în mod obişnuit pentru diferenţierea celor două localităţi i se atribuia frecvent terminaţia „de sub Codru”.

Principala activitate economică în comună, este agricultura. Aceasta se desfăşoară în 687 exploataţii agricole familiale pe o suprafaţă de 2881 ha teren agricol. Silvicultura constituie de asemenea o activate economică importantă. Pe teritoriul comunei există o suprafaţă de 1857 ha păduri.  Urmare a aplicării legilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestere cea mai mare parte, adică 1359 ha trece în proprietatea cetăţenilor, a comunelor şi cultelor religioase. Diferenţa de 498 ha rămâne în proprietatea statului şi adimistrarea structurilor silvice ale statului.