Întreaga comună Ardusat este situată în proporţie de 92 % în Depresiunea Baia Mare; această depresiune s-a format la confluenţa Bârsăului şi Lăpuşului cu Someşul şi este constituit dintr-o succesiune de nivele netede şi largi (lunci, terase, glacisuri piemontane), etajate între 150 şi 300 m. Depresiunea Baia Mare constituie o subunitate morfologică a Dealurilor Silvaniei – compartiment al marii unităţi a Dealurilor Banato-Crişane. Pe teritoriul comunei Ardusat este prezentă câmpia joasă sub 200 m care cuprinde luncile largi ale râului Someş, cotele de nivel frecvente în luncă fiind de cca 150 -152 m. Diferenţa de nivel între extremităţile Sud şi Nord ale teritoriului administrativ este de 5 m (pe o lungime de 8 km).
În partea vestică a teritoriului, la vest de satul Ardusat şi de râul Someş, sunt prezente Dealurile Asuajului cu înălţimi de circa 200 – 250 m, cu o cotă maximă de 259 m; sunt alcătuite din argile marnoase şi nisipuri de vârstă panoniană. Adâncirea văilor şi defrişările succesive determină ca procese de alunecare vechi, susceptibile de reactivare, să ocupe suprafeţe însemnate.
În extremitatea nordică a comunei, în prelungirea părţii joase a Depresiunii Baia Mare, se întinde Câmpia Someşului, care continuă până la vest de Cicârlău şi în dreptul oraşului Seini.

În Ardusat, climatul Depresiunii Baia Mare se personalizează prin climatul din Lunca Someşului. În luncă, condiţiile climatice nu sunt prea variate – urmare a unei altitudini relativ constante. Regiunea se află sub influenţa circulaţiei vestice a atmosferei, cu umiditate şi precipitaţii sporite care ajung aici din Oceanul Atlantic.
Temperatura medie a aerului: uşor peste 9 grade C, spre deosebire de Dealurile Asuajului: 8 – 9 grade C.

Apele curgătoare de pe teritoriul comunei Ardusat aparţin Bazinului hidrografic Tisa.
Pe teritoriul comunei Ardusat, este prezent un curs important de apă curgătoare – Someşul – cu traseu în „S”, traversând partea centrală a teritoriului comunei şi formând limitele de NE şi de SV ale comunei.
Confluenţa Someşului cu Lăpuşul se află în imediata vecinătate a limitei nord-estice a comunei – spre Oraşul Tăuţii Măgherăuş.

În partea sud-vestică a comunei se regăseşte confluenţa Someşului cu Bârsăul. Afluenţi ai Râului Someş – pe teritoriul comunei Ardusat:
•  din zona deluroasă de la vest, primeşte afluentul de stânga, Runcul – care traversează satul Ardusat în zona sa mediană şi circa 4 afluenţi de lungime redusă,  majoritatea fără nume;
•  din zona de câmpie de la sud-vest, primeşte afluentul de dreapta Arieş sau Arieşel; la confluenţă, s-a format satul Arieşul de Câmp, la circa 1 km sud de confluenţa Someşului cu Lăpuşul.

Activitatea economică de bază în comuna Ardusat este reprezentată de agricultură, astfel încât din suprafaţa totală de 3.109 ha a teritoriului administrativ al comunei, terenul arabil ocupă 1.525 ha, adică 49,05% din total.

Prima atestare documentară a localităţii Ardusat a fost în anul 1231 sub denumirea de Erdezat. În anul 1424 satul aparţine familiei Dragfi, în 1569 se menţionează că Ardusatul era sub denumirea „Voevodatul Ardusatul Românesc”, iar în 1575 din Voevodatul Ardusatului făceau parte satele: Pomi, Aciua, Borleşti, Crucişori, Arieşu de Câmp, Fărcaşa şi Sîrbi. Satul Ardusat era aşezat în vechime aproape de liziera pădurii (la poalele pădurii) – fiind numit în acea perioadă „Satul de sub pădure”. Locuinţele ţăranilor iobagi ai satului erau grupate în jurul Castelului grofului Degenfeld. Castelul a fost clădit în perioada 1748.
În anul 1768 în Ardusat i-a fiinţă o şcoală pentru români, iar în 1770 erau învăţători: Ioan Buda în Ardusat, Simion Pop în Arieşul de Câmp şi Jtefan Dragoş în Colţirea.
În 1810 contele Degenfeld – cumpără moşia Ardusat-ului, pe care o stăpâneşte până în anul 1944.

În perioada anului 1420, a luat fiinţă satul Colţirea – cu un boier şi 7 familii aşezate în locul numit „Griţar” – situat între râuri. Satul este situat la 6 km faţă de centrul de comună.

Satul Arieşul de Câmp, situat la o distanţă de 5 km faţă de centrul de comună, a luat fiinţă cu un număr restrâns de case pe locuri defrişate din pădurea existentă în acea perioadă. Defrişarea a continuat în scopul asigurării terenurilor agricole. Ţăranii munceau la groful care avea în proprietate pădurea.

Principalele atracţii turistice sunt reprezentate de sit-ul arheologic „Sub Pădure”, cu două aşezări, ce datează din epoca bronzului şi plantele ocrotite din localitatea Ardusat.